La 27 martie 2018 românii de pretutindeni aniversează Centenarul primei etape a Marii Uniri: Unirea cu Basarabia. Pentru giurgiuveni reamintirea acestui moment istoric înălţător are conotaţii aparte.

Atunci când ştirea hotărârii votate de Sfatul Ţării la Chişinău în după amiaza zilei de 27 martie 1918 a ajuns la Giurgiu, autorităţile au luat atitudine şi s-au organizat slujbe de Te Deum în biserici, dar populaţia – aflată încă sub ocupaţia duşmanilor care devastaseră oraşul în noiembrie 1916 – nu avea cum să fie foarte entuziastă: mulţi locuitori se aflau încă mobilizaţi ori refugiaţi în Moldova, multe familii îşi plângeau încă morţii.

Puţini ştiu însă că tragedia Basarabiei, ruperea din trupul Moldovei în 1812, începuse prin pertractările de pace de la Giurgiu, cu câteva luni înaintea semnării odiosului tratat de la Bucureşti. Locul care a găzduit „congresul” delegaţiilor celor două imperii, important pentru istoria românilor (dar şi pentru cea universală!) aşteaptă încă monumentul comemorativ cuvenit.

De-a lungul vremurilor au existat giurgiuveni care au ajuns în Basarabia, dar mai ales basarabeni care s-au refugiat la Giurgiu. Printre cei cărora schimbările de statut ale teritoriului le-au schimbat destinul s-a numărat, spre exemplu, institutorul Ioan Boldescu. Repartizat în sudul Basarabiei, el a fost nevoit să se retragă în 1878 la Giurgiu, atunci când Imperiul rus şi-a reluat stăpânirea acolo. În oraşul nostru şi-a găsit împlinirea profesională şi familială, devenind şi primul lui monografist.

Centenarul Unirii Basarabiei cu Patria-mamă va fi sărbătorit la Giurgiu, în municipiu şi judeţ, printr-o serie de manifestări cultural-ştiinţifice, adresate cu deosebire tinerei generaţii, aceea care are datoria să cunoască avatarurile istoriei românilor şi să nu le uite.

EMIL PĂUNESCU

Ultima modificare: 27.03.2018 – 00:00 de către Primăria Giurgiu